CONTRACT MUNCĂ Nr. 2895/21 din 29 decembrie 2006

Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007 - 2010 încheiat conform art. 10 şi 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006

EMITENT: MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITĂŢII SOCIALE ŞI FAMILIEI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL, PARTEA A V-a, Nr. 5 din 29 ianuarie 2007

CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Părţile contractante, reprezentate conform anexei nr. 7, recunosc şi acceptă pe deplin că sunt egale şi libere în negocierea Contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional şi se obligă să respecte în totalitate prevederile acestuia.
(2) Angajatorul recunoaşte libera exercitare a dreptului sindical, conform convenţiilor internaţionale pe care România le-a ratificat, Constituţiei României şi legislaţiei naţionale, precum şi libertatea de opinie a fiecărui salariat.
ART. 2
(1) Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional cuprinde drepturile şi obligaţiile angajatorilor*) şi ale salariaţilor cu privire la condiţiile generale de muncă prevăzute de legislaţia în vigoare, precum şi cele convenite în procesul de negociere.
(2) În ceea ce priveşte condiţiile specifice de muncă, stabilite conform legii, drepturile şi obligaţiile părţilor se vor stabili prin contractele colective de muncă şi, după caz, prin acorduri privind relaţiile de serviciu, la nivel de ramură, grup de unităţi*), unităţi şi instituţii.
(3) La angajare şi la stabilirea drepturilor individuale, angajatorii vor respecta dispoziţiile legale în vigoare privind aplicarea principiului egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii, fără discriminări pe bază de criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală.
(4) Principiul plăţii egale pentru muncă egală implică, pentru aceeaşi muncă sau pentru o muncă pentru care este atribuită o valoare egală, eliminarea, cu privire la toate elementele şi condiţiile de remunerare, a oricărei discriminări pe criteriul sexului.
------------
*) În sensul prezentului contract:
- termenul angajator desemnează pe cel care angajează - persoana juridică sau fizică autorizată potrivit legii, care administrează, utilizează capital, indiferent de natura
acestuia, şi care foloseşte forţa de muncă salariată;
- termenul unitate desemnează societăţile comerciale, alte organizaţii cu scop lucrativ, instituţiile publice şi orice persoană juridică ce angajează salariaţi;
- companiile naţionale şi regiile autonome sunt definite prin lege grupuri de unităţi;
- termenul de acorduri privind relaţiile de serviciu desemnează actele încheiate în baza negocierilor derulate între reprezentanţii instituţiilor publice şi reprezentanţii
funcţionarilor publici.
ART. 3
(1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează:
a) pentru toţi salariaţii încadraţi în unităţile din ţară, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, român sau străin/mixt), în cazul contractelor colective de muncă la nivel naţional;
b) pentru toţi salariaţii încadraţi în toate unităţile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, român sau străin/mixt);
c) pentru toţi salariaţii încadraţi la angajatorii care fac parte din grupul de unităţi pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, român sau străin/mixt);
d) pentru toţi salariaţii angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, român sau străin/mixt).
(2) Contractele colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii instituţiilor publice. Prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare şi al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.
(3) În cazul în care, din diferite motive, părţile au încheiat contracte colective de muncă la un nivel inferior înaintea contractelor la nivel superior, cele de la nivelurile inferioare se vor adapta contractelor colective de la nivel superior, acolo unde prevederile minimale ale acestora nu au fost atinse.
ART. 4
(1) Prezentul contract se încheie pe o perioadă de patru ani, cu posibilitatea revizuirii anuale.
(2) Dacă nici una dintre părţi nu denunţă contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungeşte până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni.
ART. 5
(1) Orice cerere de modificare a prezentului contract va face obiectul unei negocieri.
(2) Cererea de modificare se aduce la cunoştinţă, în scris, celeilalte părţi cu cel puţin 30 de zile înainte de data propusă pentru începerea negocierilor.
(3) Părţile convin ca în perioada negocierilor, atât în cazul în care se fac modificări, cât şi în cazul denunţării contractului, la nivelurile de negociere să nu declanşeze greve, iar la nivel de unitate sau grup de unităţi să nu se efectueze concedieri din motive neimputabile salariaţilor.
ART. 6
Suspendarea şi încetarea contractului au loc potrivit legii.
ART. 7
(1) Pentru rezolvarea problemelor ce apar în aplicarea prevederilor prezentului contract precum şi pentru monitorizarea aplicării lui, părţile convin să instituie o comisie de aplicare şi monitorizare a Contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional.
(2) Competenţa, componenţa, organizarea şi funcţionarea comisiei prevăzute la alin. (1) sunt stabilite prin regulamentul din anexa nr. 1 la prezentul contract.
ART. 8
(1) Drepturile salariaţilor prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care au fost stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură, grupuri de unităţi şi unităţi înaintea încheierii Contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional.
(2) În situaţiile în care, în privinţa drepturilor ce decurg din prezentul contract colectiv de muncă, intervin reglementări legale mai favorabile, acestea vor face parte de drept din contract.
(3) Părţile se obligă ca, în perioada de aplicare a prezentului contract colectiv de muncă, să nu promoveze şi să nu susţină proiecte de acte normative a căror adoptare ar conduce la diminuarea drepturilor ce decurg din contractele colective de muncă, oricare ar fi nivelul la care acestea au fost încheiate.
(4) Părţile convin să se informeze reciproc şi să facă demersurile necesare pentru respectarea prevederilor legale, în vederea consultării organizaţiilor sindicale şi patronale semnatare, în toate cazurile în care se iniţiază acte normative ce privesc relaţiile de muncă.
ART. 9
(1) În scopul salarizării şi acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul instituţiilor finanţate de la bugetul de stat, sindicatele şi ministerele vor purta negocieri cu guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal şi pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum şi în vederea modificării ulterioare a acestuia.
(2) Părţile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor resurse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
(3) Pe baza fondurilor aprobate în condiţiile prevăzute la alin. 1, părţile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor şi a celorlalte drepturi de personal la instituţiile publice.
CAP. 2
Timpul de muncă
ART. 10
(1) Durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi sau de 40 de ore pe săptămână.
(2) Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la alin. 1, este considerată muncă suplimentară.
(3) Prin negocieri la nivel de unitate, pentru a pune de acord programul cu cerinţele producţiei, se poate stabili un program săptămânal de 36 până la 44 de ore, cu condiţia ca media lunară să fie de 40 de ore pe săptămână, iar programul stabilit să fie anunţat cu o săptămână înainte.
(4) În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani, durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână.
(5) În funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.
(6) În cazurile în care durata normală a timpului de muncă se stabileşte potrivit prevederilor alin. 5, durata timpului de muncă zilnic nu poate depăşi 10 ore.
(7) La locurile de muncă unde, datorită specificului activităţii, nu există posibilitatea încadrării în durata normală a timpului zilnic de lucru pot fi stabilite forme specifice de organizare a timpului de lucru, după caz, în tură, tură continuă, turnus, program fracţionat; locurile de muncă la care se aplică aceste forme specifice de organizare, precum şi modalităţile concrete de organizare şi evidenţă a muncii prestate se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, grupuri de unităţi sau unităţi.
(8) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Prin excepţie, durata timpului de muncă va putea fi prelungită peste 8 ore pe zi şi peste 48 de ore pe săptămână, care include şi orele suplimentare, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de trei luni, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.
(9) Pentru ramurile de activitate şi sectoarele de activitate consemnate în anexa nr. 6 se pot negocia, la nivel de ramuri, perioade de referinţă mai mari de trei luni, dar care să
nu depăşească 12 luni.
(10) La solicitarea comună sau a uneia dintre părţile negociatoare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, Comisia paritară constituită la nivelul Contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional se va întruni în regim de urgenţă şi se va pronunţa asupra cererii de extindere a perioadei de referinţă, prevăzută de art. 111 din Codul muncii, pentru ramuri sau sectoare ce nu sunt prevăzute în anexa nr. 6 şi pentru care s-au prezentat solicitări.
(11) Când munca se efectuează în schimburi, durata timpului de muncă va putea fi prelungită peste 8 ore pe zi şi peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă maximă de 3 săptămâni, să nu depăşească 8 ore pe zi sau 48 de ore pe săptămână.
ART. 11
(1) Pentru unele activităţi, locuri de muncă şi categorii de personal, prevăzute în contractele colective de muncă de la unităţi, timpul de muncă poate fi parţial, corespunzător unor fracţiuni de normă.
(2) La cerere, salariaţii încadraţi cu timp de muncă parţial vor putea fi încadraţi cu timp de muncă normal, dacă există posturi vacante şi dacă întrunesc condiţiile ocupării acestor posturi.
ART. 12
(1) Salariaţii care îşi desfăşoară activitatea în locuri de muncă cu condiţii deosebite beneficiază de reducerea duratei normale a timpului de muncă sub 8 ore pe zi, în condiţiile prevăzute de lege, şi nu pot fi solicitaţi să efectueze ore suplimentare, cu excepţia cazurilor justificate de prevederi exprese ale regulamentelor specifice activităţii respective sau a unor situaţii apărute fortuit.
(2) Durata reducerii timpului normal de muncă şi categoriile de personal care beneficiază de acest program se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, grupuri de unităţi şi unităţi.
ART. 13
(1) Orele de începere şi terminare a programului vor fi stabilite prin regulamentul intern.
(2) În toate cazurile în care se dovedeşte că este posibil, cei care angajează şi sindicatele vor purta negocieri pentru a fixa orare flexibile de lucru şi modalităţi de aplicare a acestora.
(3) Stabilirea orarelor flexibile de lucru nu afectează drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă.
ART. 14
(1) Orele prestate, la solicitarea angajatorului, peste programul normal de lucru stabilit în unitate sunt ore suplimentare.
(2) Salariaţii pot fi chemaţi să presteze ore suplimentare numai cu consimţământul lor.
(3) Pentru prevenirea sau înlăturarea efectelor unor calamităţi naturale, ale unor accidente ori ale altor cazuri de forţă majoră, salariaţii au obligaţia de a presta muncă suplimentară cerută de cel care angajează.
ART. 15
(1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile, după efectuarea acesteia.
(2) În aceste condiţii, salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
ART. 16
(1) Munca prestată în intervalul dintre orele 22 şi 6, cu posibilitatea abaterii cu o oră în plus sau în minus faţă de aceste limite, este lucru în timpul nopţii.
(2) Durata normală a timpului de muncă pentru salariatul în regim de noapte nu poate depăşi o medie de 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referinţă de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale privind repausul săptămânal.
(3) Pentru persoanele al căror program de lucru se desfăşoară pe timpul nopţii, durata timpului de muncă este mai mică cu o oră decât durata timpului de muncă prestată în timpul zilei, fără diminuarea salariului de bază şi a vechimii în muncă.
(4) Prevederile alin. 2 nu se aplică salariaţilor care lucrează în locuri de muncă cu condiţii deosebite, unde durata timpului de muncă este mai mică de 8 ore.
(5) Angajatorul care, în mod frecvent, utilizează munca de noapte este obligat să informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de muncă.
(6) Salariaţii care urmează să desfăşoare cel puţin 3 ore de muncă de noapte sunt supuşi unui examen medical gratuit înainte de începerea activităţii şi după aceea, periodic.
(7) Condiţiile de efectuare a examenului medical şi periodicitatea acestuia se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi al ministrului sănătăţii.
(8) Salariaţii care desfăşoară muncă de noapte şi au probleme de sănătate recunoscute ca având legătură cu aceasta vor fi trecuţi la o muncă de zi pentru care sunt apţi.
(9) Tinerii care nu au împlinit vârsta de 18 ani nu pot presta muncă de noapte.
(10) Femeile gravide, lăuzele şi cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte.
ART. 17
(1) Salariaţii care renunţă la concediul legal pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani beneficiază de reducerea duratei normale a timpului de lucru cu 2 ore pe zi, fără să le fie afectate salariul de bază şi vechimea în muncă. La cererea lor se poate acorda program decalat, cu alte ore de începere a programului de lucru, dacă activitatea unităţii permite.
(2) Femeile care au în îngrijire copii de până la 6 ani pot lucra cu 1/2 normă, dacă nu beneficiază de creşă sau cămin, fără a le fi afectate drepturile ce decurg din calitatea de salariat. Timpul în care au fost încadrate în aceste condiţii se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu o normă întreagă.
(3) Angajatorii au obligaţia de a acorda salariatelor gravide dispensă pentru consultaţii prenatale în limita a maximum 16 ore pe lună, fără a le fi afectate drepturile salariale.
(4) Salariata în cauză este obligată să prezinte adeverinţă medicală privind efectuarea controalelor pentru care s-a învoit.
(5) Procedura de aplicare a prevederilor alineatelor precedente se stabileşte prin contractele colective de muncă la nivel de unitate.
ART. 18
În durata normală a timpului de muncă nu intră timpii consumaţi cu echipareadezechiparea la începutul şi sfârşitul programului.
CAP. 3
Sănătatea şi securitatea în muncă
ART. 19
(1) Părţile se obligă să depună toate eforturile pentru aplicarea riguroasă a sistemului instituţionalizat prin legislaţia în vigoare, în vederea ameliorării permanente a condiţiilor de muncă.
(2) În scopul realizării obiectivului prevăzut la alineatul precedent, părţile contractante vor asigura includerea în contractele colective a măsurilor prevăzute de Legea nr. 319/2006.
(3) La stabilirea măsurilor vizând condiţiile de muncă, părţile implicate vor ţine seama de următoarele:
a) măsurile incluse în contractul colectiv de muncă să fie de natură să realizeze cel puţin asigurarea condiţiilor de muncă la nivelul parametrilor minimali prevăzuţi în norme; dacă acest lucru nu este posibil la un moment dat, se vor stabili programe pe termen scurt sau mediu pentru realizare, până la asigurarea parametrilor minimali salariaţii beneficiind de compensări băneşti sau de altă natură;
b) măsurile privind ameliorarea condiţiilor de muncă vor fi stabilite împreună cu reprezentanţii sindicali, încheindu-se anexe speciale la contractele colective de muncă.
(4) Patronatele şi sindicatele pot organiza, în comun, la nivelul ramurilor, grupurilor de unităţi şi unităţilor, servicii de securitate şi sănătate în muncă.
ART. 20
(1) Organizarea activităţii prin stabilirea unei structuri organizatorice raţionale, repartizarea tuturor salariaţilor pe locuri de muncă cu precizarea atribuţiilor şi răspunderilor lor, precum şi exercitarea controlului asupra modului de îndeplinire a obligaţiilor de serviciu de către salariaţi sunt de competenţa exclusivă a celor care angajează.
(2) Normarea muncii se aplică tuturor categoriilor de salariaţi - muncitori, tehnicieni, ingineri, economişti, cadre de altă specialitate şi lucrători din activitatea administrativă - atât pentru cei salarizaţi în acord, cât şi pentru cei salarizaţi în regie. Normele de muncă se exprimă - în funcţie de caracteristicile procesului de producţie sau ale altor activităţi ce se normează - sub formă de norme de timp, norme de producţie, norme de personal, sfere de atribuţii sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei munci.
Normele de muncă se elaborează de către patroni, cu acordul organizaţiilor sindicale corespunzătoare.
(3) Normele de muncă aprobate de conducătorul unităţii constituie anexă la contractul colectiv de muncă şi se fac cunoscute salariaţilor cu cel puţin 5 zile înainte de aplicare.
ART. 21
(1) Activitatea de normare a muncii se referă la toate categoriile de salariaţi, potrivit specificului activităţii fiecăreia, şi se bazează pe tehnicile normării muncii; aceasta se desfăşoară ca un proces continuu, în permanentă concordanţă cu schimbările ce au loc în organizarea şi nivelul de dotare tehnică a muncii.
(2) În toate situaţiile în care normele de muncă nu asigură un grad complet de ocupare, conduc la o solicitare excesivă sau, după caz, nu corespund condiţiilor pentru care au fost elaborate, se impune reexaminarea lor. Aceasta poate fi cerută atât de patron, cât şi de sindicate. În caz de divergenţă în ceea ce priveşte calitatea normelor de muncă se va recurge la o expertiză tehnică ce va fi stabilită de comun acord. Concluziile expertizei tehnice sunt obligatorii pentru ambele părţi.
(3) Reexaminarea normelor de muncă nu va putea conduce la diminuarea salariului de bază negociat.
(4) Cheltuielile ocazionate de soluţionarea divergenţelor cu privire la modificarea normelor de muncă vor fi suportate de patroni pentru prima solicitare a sindicatelor.
ART. 22
Angajatorul are obligaţia să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă, iar salariaţii trebuie să realizeze norma de muncă sau, după caz, sarcinile ce decurg din funcţia sau postul deţinut.
ART. 23
Locurile de muncă se clasifică în locuri de muncă normale, locuri de muncă cu condiţii deosebite şi locuri de muncă cu condiţii speciale, stabilite potrivit reglementărilor legale.
ART. 24
(1) Pentru prestarea activităţii în locurile de muncă cu condiţii grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea, salariaţii au dreptul, după caz, la sporuri la salariul de bază, durată redusă a timpului de lucru, alimentaţie de întărire a rezistenţei organismului, echipament de protecţie gratuit, materiale igienico-sanitare, concedii suplimentare, prevăzute de contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unităţi, unităţi şi instituţii; duratele de reducere a vârstei pentru pensionare sunt cele prevăzute în lege.
(2) Salariaţii încadraţi în categoriile prevăzute la alin. 1 vor fi supuşi obligatoriu unui examen medical efectuat de medicul de medicina muncii, în condiţiile şi la termenele ce se vor stabili prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate şi instituţie.
(3) În cazul în care una sau mai multe din condiţiile deosebite se regăsesc pentru toţi salariaţii unei unităţi, unei secţii, unui atelier sau ai unui loc de muncă se vor stabili pentru aceştia prin negociere salarii de bază al căror cuantum nu va fi mai mic decât suma salariului de bază şi a sporurilor negociate.
(4) La locurile de muncă cu condiţii specifice, unde numai o parte dintre salariaţi lucrează în astfel de condiţii, aceştia vor beneficia de sporuri.
ART. 25
(1) În cazul în care condiţiile de muncă se normalizează, salariaţii vor beneficia pentru refacerea capacităţii de muncă încă două luni, dacă au beneficiat anterior de acestea, de spor pentru nocivitate şi alimentaţie de protecţie a organismului.
(2) De drepturile prevăzute la alin. 1 beneficiază şi salariaţii care au lucrat cel puţin şase luni în condiţiile alin. 1 şi îşi schimbă locul de muncă din motive ce nu le sunt imputabile, dacă drepturile de aceeaşi natură la noul loc de muncă sunt mai mici.
ART. 26
În toate cazurile în care condiţiile de muncă s-au înrăutăţit, determinând reclasificarea locurilor de muncă, salariaţii vor beneficia de drepturile aferente noii clasificări începând cu data schimbării condiţiilor de muncă.
ART. 27
(1) Părţile sunt de acord că nici o măsură privind sănătatea şi securitatea în muncă nu este eficientă dacă nu este cunoscută, însuşită şi aplicată în mod conştient de salariaţi.
(2) Angajatorul va asigura, pe cheltuiala sa, cadrul organizatoric pentru instruirea, testarea şi perfecţionarea profesională a salariaţilor cu privire la normele de sănătate şi securitate în muncă. Prin contractele colective de muncă la nivel de unităţi se vor prevedea măsuri specifice, periodicitatea, metodologia, obligaţiile şi răspunderile, precum şi controalele proprii, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 319/2006, reglementările elaborate de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi cu normele proprii. Timpul aferent acestor activităţi, inclusiv orele de instructaj, se include în timpul de muncă şi este salarizat.
(3) La angajarea unui salariat sau la schimbarea locului de muncă sau a felului muncii, acesta va fi instruit şi testat efectiv cu privire la riscurile ce le presupune noul său loc de muncă şi la normele privind sănătatea şi securitatea în muncă, pe care este obligat în procesul muncii să le cunoască şi să le respecte.
(4) În cazurile în care, în procesul muncii, intervin schimbări ce impun aplicarea unor norme noi de sănătate şi securitate în muncă, salariaţii vor fi instruiţi în condiţiile prevăzute la alineatul precedent.
ART. 28
(1) Contravaloarea echipamentului de protecţie se suportă integral de către angajator.
(2) Contravaloarea echipamentului de lucru se suportă potrivit prevederilor legale şi celor din contractele colective de muncă de la celelalte niveluri.
(3) În toate cazurile în care, în afara echipamentului de lucru prevăzut de lege, patronul cere o anumită vestimentaţie specială, ca echipament de lucru, contravaloarea acesteia se suportă integral de către angajator.
ART. 29
Prin contractele colective de muncă la nivel de unitate sau instituţie se vor stabili parametrii de microclimat care vor fi urmăriţi la fiecare loc de muncă, în vederea luării măsurilor de protecţie a muncii specifice, precum şi programele de control al realizării măsurilor stabilite.
ART. 30
(1) În vederea menţinerii şi îmbunătăţirii condiţiilor de desfăşurare a activităţii, patronul va lua următoarele măsuri de amenajare ergonomică a locului de muncă:
a) asigurarea condiţiilor de mediu (iluminat, microclimat, zgomot, vibraţii, temperatură, aerisire, umiditate);
b) amenajarea anexelor sociale ale locurilor de muncă (vestiare, băi, grupuri sanitare, săli de repaus);
c) diminuarea până la eliminarea treptată a emisiilor poluante.
(2) Măsurile concrete, în sensul prevederilor alin. 1, se stabilesc în contractele colective de muncă din unităţi şi instituţii.
(3) Salariaţii sunt obligaţi să păstreze în bune condiţii amenajările efectuate de patron, să nu le deterioreze şi să nu le descompleteze ori să sustragă componente ale acestora.
ART. 31
(1) Patronul va organiza la angajare şi, ulterior, o dată pe an, examinarea medicală a salariaţilor, în scopul de a constata dacă sunt apţi pentru desfăşurarea activităţii în posturile pe care ar urma să le ocupe sau pe care le ocupă, precum şi pentru prevenirea îmbolnăvirilor profesionale. Examinarea medicală este gratuită, iar cheltuielile ocazionate de examinare se vor suporta conform legii. Condiţiile concrete urmează să fie stabilite la nivel de unitate, cu consultarea sindicatelor.
(2) În cazul în care dispoziţii legale speciale sau ale contractului colectiv de muncă prevăd examinări medicale la termene mai scurte, determinate de condiţiile deosebite de la locurile de muncă, se vor aplica aceste prevederi.
(3) Salariaţii sunt obligaţi să se supună examenelor medicale în condiţiile organizării potrivit prevederilor alin. 1. Refuzul salariatului de a se supune examinărilor medicale constituie abatere disciplinară.
(4) Examinarea medicală a salariaţilor la angajare şi, ulterior, o dată pe an se face de către unităţile sanitare de specialitate acreditate de patronat şi de Ministerul Sănătăţii.
ART. 32
La cererea uneia dintre părţi, medicii de medicina muncii şi inspectorii de muncă vor fi consultaţi la modificarea duratei timpului de lucru şi la acordarea de concedii suplimentare.
ART. 33
(1) Părţile vor asigura un regim de protecţie specială a muncii femeilor şi a tinerilor în vârstă de până la 18 ani, cel puţin la nivelul drepturilor specifice reglementate de legislaţia muncii şi de prevederile prezentului contract.
(2) Salariatele gravide, începând cu luna a V-a de sarcină, precum şi cele care alăptează nu vor fi repartizate la muncă de noapte, nu vor fi chemate la ore suplimentare, nu vor fi trimise în deplasare şi nu vor putea fi detaşate decât cu acordul lor.
(3) La solicitarea Comitetului de sănătate şi securitate în muncă, angajatorul are obligaţia să evalueze riscurile pe care le presupune locul de muncă al salariatei care anunţă că este însărcinată, precum şi al salariatei care alăptează şi să le informeze cu privire la acestea.
(4) Alte drepturi specifice sau alte cuantumuri ale drepturilor reglementate de legislaţia muncii pot fi stabilite prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri.
ART. 34
Patronul nu va refuza angajarea sau, după caz, menţinerea în muncă a persoanelor cu handicap, în cazurile în care acestea sunt apte pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu aferente posturilor existente.
ART. 35
În cazul recomandărilor medicale, patronul va asigura trecerea salariaţilor în alte locuri de muncă şi, după caz, recalificarea acestora, în funcţie de posibilităţile fiecărei unităţi, care vor fi stabilite împreună cu sindicatele.
ART. 36
(1) În vederea îmbunătăţirii condiţiilor de muncă, în fiecare unitate cu cel puţin 50 de salariaţi se va constitui un Comitet de sănătate şi securitate în muncă, în conformitate cu prevederile legale.
(2) Comitetul de sănătate şi securitate în muncă este constituit din reprezentanţii desemnaţi de sindicatele reprezentative din unitate, pe de o parte, şi angajator sau reprezentanţii săi desemnaţi, în număr egal cu cel al reprezentanţilor lucrătorilor, pe de altă parte.
(3) Reprezentanţii în comitetele de sănătate şi securitate în muncă desemnaţi de sindicatele reprezentative din unitate sau, acolo unde acestea nu există, aleşi de către salariaţi, poartă denumirea de lucrători delegaţi ai salariaţilor cu răspunderi specifice în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă sau lucrători desemnaţi.
(4) Lucrătorii delegaţi prevăzuţi la alineatul precedent vor fi aleşi pentru un mandat de 2 ani, cu posibilitatea prelungirii. Aceştia pot fi retraşi sau înlocuiţi în aceleaşi condiţii în care au fost desemnaţi.
(5) Dacă într-o unitate apare un sindicat reprezentativ, lucrătorii delegaţi în Comitetul de sănătate şi securitate în muncă vor fi desemnaţi de acesta.
(6) Timpul de muncă afectat activităţii în comitetele de sănătate şi securitate în muncă se consideră timp de lucru efectiv prestat şi va fi prevăzut în contractul colectiv
de muncă la nivel de unitate.
(7) Activitatea comitetelor de sănătate şi securitate în muncă se va desfăşura în baza reglementărilor-cadru în vigoare şi a regulamentelor proprii.
ART. 37
În scopul prevenirii şi diminuării nivelului stresului la locul de muncă, angajatorul împreună cu semnatarii contractului colectiv de muncă vor depune eforturile necesare în vederea transpunerii la nivelul unităţii a standardelor de management pentru gestionarea stresului la locul de muncă, astfel:
(1) În ceea ce priveşte conţinutul muncii:
a) la fundamentarea normelor de muncă pentru salariaţi se va avea în vedere numărul de ore de muncă, stabilit prin lege şi contractele colective de muncă aplicabile;
b) se va urmări ca nivelul de competenţă, aptitudinile şi abilităţile salariaţilor să corespundă cerinţelor locului de muncă;
c) condiţiile locului de muncă trebuie să fie adaptate ergonomic, salariaţilor;
d) salariaţii vor fi informaţi şi consultaţi şi vor avea la dispoziţie toate informaţiile necesare, care să le permită să înţeleagă care sunt responsabilităţile lor, conform fişei postului.
(2) În ceea ce priveşte controlul asupra muncii efectuate:
a) angajatorul va încuraja salariatul să-şi utilizeze capacităţile şi iniţiativele la locul de muncă;
b) împreună cu sindicatele sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, angajatorul va stabili un sistem de stimulente pentru ca salariaţii să fie motivaţi în îndeplinirea cât mai bună a sarcinilor de serviciu.
(3) În ceea ce priveşte gestionarea activităţii la locul de muncă, prin contractele colective de muncă aplicabile se vor stabili intervalele de timp şi modalităţile practice de informare a salariaţilor privind modificările apărute sau în curs de apariţie, legate de condiţiile de muncă.
(4) În ceea ce priveşte relaţiile de muncă, prin grija Comitetului de sănătate şi securitate în muncă şi a Comisiei paritare, se vor analiza informaţiile legate de rele practici la locurile de muncă şi se vor dispune măsuri corective.
CAP. 4
Salarizarea şi alte drepturi băneşti
ART. 38
(1) Pentru munca prestată în condiţiile prevăzute în contractul individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu în bani convenit la încheierea contractului de muncă.
(2) La unităţile producătoare de produse agricole, o parte din salariu se poate plăti şi în natură. Plata în natură, stabilită prin negocieri colective în unităţi, nu poate depăşi 30% din salariu.
(3) Plata în natură a unei părţi din salariu, în condiţiile stabilite la art. 160 din Codul muncii, este posibilă numai dacă este prevăzută expres în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă.
(4) Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri.
ART. 39
(1) Formele de organizare a muncii şi de salarizare ce se pot aplica sunt următoarele:
a) în regie sau după timp;
b) în acord;
c) pe bază de tarife sau cote procentuale din veniturile realizate;
d) alte forme specifice unităţii.
(2) Organizarea muncii şi salarizarea în acord pot avea loc într-una din următoarele forme:
a) acord direct;
b) acord progresiv;
c) acord indirect;
(3) Acordul direct, progresiv sau indirect se poate aplica individual sau colectiv.
(4) Formele de organizare a muncii şi de salarizare ce urmează să se aplice fiecărei activităţi se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sau, după caz, instituţie.
ART. 40
(1) Se stabilesc următorii coeficienţi minimi de ierarhizare, pentru următoarele categorii de salariaţi:
a) muncitori:
1. necalificaţi = 1,
2. calificaţi = 1,2;
b) personal administrativ încadrat în funcţii pentru care condiţia de pregătire este:
1. liceală = 1,2,
2. postliceală = 1,25;
c) personal de specialitate încadrat pe funcţii pentru care condiţia de pregătire este:
1. şcoala de maiştri = 1,3,
2. studii superioare de scurtă durată = 1,5;
d) personal încadrat pe funcţii pentru care condiţia de pregătire este cea de studii superioare = 2.
(2) Coeficienţii de salarizare de la alin. 1 se aplică la salariul minim negociat pe unitate.
(3) Salarizarea personalului încadrat conform alin. 1 se va stabili ţinând cont şi de standardele ocupaţionale corespunzătoare ocupaţiei respective.
(4) Salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie, este de 440 lei, adică 2,59 lei/oră, începând cu 1 ianuarie 2007.
ART. 41
(1) Părţile contractante sunt de acord ca în perioada următoare să acţioneze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază, care să reprezinte retribuţia pentru munca prestată şi condiţiile de la locul de muncă, astfel încât salariul de bază să aibă pondere majoritară în salariu.
(2) Sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază.
(3) Sporurile minime ce se acordă în condiţiile prezentului contract sunt:
a) pentru condiţii deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile, 10% din salariul de bază;
b) pentru condiţii nocive de muncă, 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate;
c) pentru orele suplimentare şi pentru orele lucrate în zilele libere şi în zilele de sărbători legale ce nu au fost compensate corespunzător cu ore libere plătite se acordă un spor de 100% din salariul de bază;
d) pentru vechime în muncă, minimum 5% pentru 3 ani vechime şi maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de bază;
e) pentru lucrul în timpul nopţii, 25% din salariul de bază;
f) pentru exercitarea şi a unei alte funcţii se poate acorda un spor de până la 50% din salariul de bază al funcţiei înlocuite; cazurile în care se aplică această prevedere şi cuantumul se vor stabili prin negocieri la contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unităţi sau unităţi.
(4) Sporurile prevăzute la alin. 3 lit. a) şi b), nu se includ în salariul de bază şi nu se mai acordă după normalizarea condiţiilor de muncă în conformitate cu dispoziţiile art. 25 din prezentul contract.
(5) Prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, grupuri de unităţi şi unităţi pot fi negociate şi alte categorii de sporuri (spor de izolare, spor pentru folosirea unei limbi străine, dacă aceasta nu este cuprinsă în obligaţiile postului etc.).
ART. 42
(1) Adaosurile la salariul de bază sunt:
a) adaosul de acord;
b) premiile acordate din fondul de premiere, calculate într-o proporţie de minimum 1,5% din fondul de salarii realizat lunar şi cumulat;
c) alte adaosuri convenite la nivelul unităţilor şi instituţiilor.
(2) Alte venituri sunt:
a) cota-parte din profit ce se repartizează salariaţilor, care este de până la 10% în cazul societăţilor comerciale şi de până la 5% în cazul regiilor autonome;
b) tichetele de masă, tichetele cadou, tichetele de creşă şi alte instrumente similare acordate conform prevederilor legale şi înţelegerii părţilor.
(3) Condiţiile de diferenţiere, diminuare sau anulare a participării la fondul de stimulare din profit sau la fondul de premiere, precum şi perioada pentru care se acordă cota de profit salariaţilor, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate şi, după caz, instituţie.
ART. 43
(1) Angajatorul va asigura condiţiile necesare realizării de către fiecare salariat a sarcinilor ce îi revin în cadrul programului zilnic de muncă stabilit.
(2) În situaţia în care angajatorul nu poate asigura pe durata zilei de lucru, parţial sau total, condiţiile necesare realizării sarcinilor de serviciu, el este obligat să plătească salariaţilor salariul de bază pentru timpul cât lucrul a fost întrerupt.
(3) În cazuri excepţionale, când din motive tehnice sau din alte motive activitatea a fost întreruptă, salariaţii vor primi 75% din salariul de bază individual avut, cu condiţia ca încetarea lucrului să nu se fi produs din vina lor şi dacă în tot acest timp au rămas la dispoziţia unităţii. Prin negocieri la nivelul unităţii sau instituţiei se va stabili modul concret de realizare a prevederii de a rămâne la dispoziţia unităţii, prezenţi în incinta unităţii în aşteptarea reluării activităţii sau la domiciliu, de unde să poată fi convocaţi de unitate.
(4) În cazurile prevăzute la alin. 3, salariaţii beneficiază şi de celelalte drepturi prevăzute de lege pentru astfel de situaţii.
(5) În cazul în care din motive obiective este necesară reducerea sau întreruperea temporară a activităţii, pentru maximum 15 zile pe an, cu obligativitatea reluării ei, unitatea, cu acordul sindicatelor, poate acorda concediu fără plată.
ART. 44
Plata salariilor se face periodic, la datele ce se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivelul unităţii sau instituţiei.
ART. 45
Salariaţii unităţilor trimişi în delegaţie în ţară sau străinătate vor beneficia de următoarele drepturi:
a) decontarea cheltuielilor de transport, de asigurare şi a costului cazării, potrivit condiţiilor stabilite prin contractele colective de muncă la celelalte niveluri;
b) diurnă de deplasare, al cărei cuantum se stabileşte prin negociere la nivel de ramură, grupuri de unităţi sau unitate; nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplică la instituţiile publice.
ART. 46
Salariaţii unităţilor trimişi în detaşare beneficiază de drepturile de delegare prevăzute la art. 45. În cazul în care detaşarea depăşeşte 30 de zile consecutive, în locul diurnei zilnice se plăteşte o indemnizaţie egală cu 50% din salariul de bază zilnic. Această indemnizaţie se acordă proporţional cu numărul de zile ce depăşeşte durata neîntreruptă de 30 de zile.
ART. 47
Persoanele detaşate îşi menţin toate drepturile pe care le-au avut la data detaşării, cu excepţia celor privind igiena şi protecţia muncii, chiar dacă la locul de muncă unde sunt detaşate acestea nu se mai regăsesc. Dacă la locurile de detaşare, drepturile echivalente au niveluri mai mari sau se acordă şi alte drepturi, persoanele detaşate beneficiază de acestea, inclusiv de toate drepturile privind protecţia şi igiena muncii, corespunzătoare noului loc de muncă.
ART. 48
(1) Toate drepturile băneşti cuvenite salariaţilor se plătesc înaintea oricăror obligaţii băneşti ale unităţii.
(2) În caz de faliment sau lichidare judiciară, salariaţii au calitatea de creditori privilegiaţi, iar drepturile lor băneşti constituie creanţe privilegiate, urmând să fie plătite integral, înainte de a-şi revendica cota-parte ceilalţi creditori.
ART. 49
Angajatorii vor ţine o evidenţă în care să se menţioneze activitatea desfăşurată în baza contractului individual de muncă şi drepturile de care salariaţii au beneficiat şi le vor elibera dovezi despre acestea.
ART. 50
Salariaţii care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizaţie egală cu cel puţin două salarii de bază avute în luna pensionării.
ART. 51
În afară de ajutoarele prevăzute de lege, la care au dreptul, salariaţii vor beneficia şi de următoarele ajutoare:
a) în cazul decesului salariatului, un ajutor acordat familiei, de cel puţin două salarii medii lunare pe unitate;
b) dacă decesul a survenit din cauza unui accident de muncă, a unui accident în legătură cu munca sau a unei boli profesionale, cuantumul ajutorului acordat familiei va fi de cel puţin 3 salarii medii pe unitate;
c) un salariu mediu pe unitate, plătit de aceasta mamei, pentru naşterea fiecărui copil;
dacă mama nu este salariată, soţul acesteia beneficiază de plata unui salariu mediu pe unitate;
d) un salariu mediu pe unitate plătit de unitate la decesul soţului sau soţiei ori la decesul unei rude de gradul I aflate în întreţinerea salariatului.
CAP. 5
Concedii şi zile libere
ART. 52
(1) În fiecare săptămână, salariatul are dreptul, de regulă, la 2 zile consecutive de repaus săptămânal.
(2) Repausul săptămânal se acordă, de regulă, sâmbăta şi duminica.
(3) În cazul în care activitatea de la locul de muncă, în zilele de sâmbătă şi duminică, nu poate fi întreruptă, prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate se vor stabili condiţiile în care zilele de repaus săptămânal să fie acordate şi în alte zile ale săptămânii sau cumulat pe o perioadă mai mare.
ART. 53
(1) Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt:
- 1 şi 2 ianuarie;
- prima şi a doua zi de Paşte;
- 1 Mai;
- 1 Decembrie;
- prima şi a doua zi de Crăciun;
- 2 zile pentru fiecare dintre cele două sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora.
(2) Acordarea zilelor libere se face de către angajator.
ART. 54
(1) În cazurile în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 6 ore, salariaţii au dreptul la pauză de masă şi la alte pauze în condiţiile stabilite prin contractele colective de muncă şi/sau regulamentele interne aplicabile.
(2) Repausul pentru luarea mesei nu poate fi mai mic de 15 minute. Repausul pentru luarea mesei, cu o durată de 15 minute, se include în programul de lucru.
(3) Tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de o pauză de masă de cel puţin 30 de minute în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore şi jumătate.
ART. 55
Salariaţii pot solicita, în mod justificat, decalarea programului de lucru. Angajatorul va analiza cererea şi va aproba aceasta în funcţie de posibilităţi.
ART. 56
(1) Salariaţii au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă plătit, de minimum 21 de zile lucrătoare.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. 1:
a) salariaţii care au vârsta sub 18 ani au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu plătit de 24 de zile lucrătoare;
b) salariaţii nou-angajaţi, pentru primul an de activitate înscris în cartea de muncă, au dreptul la un concediu de odihnă plătit cu o durată minimă de 20 de zile lucrătoare.
ART. 57
(1) În fiecare an calendaristic, salariaţii încadraţi în grade de invaliditate au dreptul la un concediu de odihnă suplimentar cu o durată de 3 zile, iar salariaţii nevăzători, cu o durată de 6 zile.
(2) Salariaţii care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite beneficiază de concedii de odihnă suplimentare de minimum 3 zile pe an.
ART. 58
Prin contractele colective de muncă la celelalte niveluri se vor stabili criteriile pe baza cărora salariaţii să beneficieze de concedii de odihnă anuale şi de concedii de odihnă suplimentare mai mari.
ART. 59
(1) Pe durata concediului de odihnă, salariaţii vor primi o indemnizaţie ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
(2) Indemnizaţia de concediu nu poate fi mai mică decât salariul de bază, sporul de vechime şi indemnizaţia pentru funcţia de conducere, luate împreună, corespunzător numărului de zile de concediu.
(3) Prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilităţile economico-financiare ale unităţii, pe lângă indemnizaţia de concediu, să se plătească şi o primă de vacanţă.
(4) Indemnizaţia de concediu şi, după caz, prima de vacanţă se plătesc înainte de plecarea în concediu.
(5) Orice convenţie prin care se renunţă total sau în parte la dreptul la concediul de odihnă este interzisă.
ART. 60
(1) Concediul anual de odihnă va putea fi fracţionat la solicitarea salariatului; una din fracţiuni va trebui să fie de cel puţin 15 zile lucrătoare. Cealaltă parte va trebui acordată şi luată până la sfârşitul anului în curs.
(2) Când din motive neimputabile salariatului, acesta nu şi-a efectuat integral concediul de odihnă pe anul în curs, restul de concediu se va acorda până la sfârşitul anului următor, în perioada solicitată de salariat.
ART. 61
(1) Salariaţii au dreptul la zile libere plătite pentru evenimente deosebite în familie sau pentru alte situaţii, după cum urmează:
a) căsătoria salariatului - 5 zile;
b) căsătoria unui copil - 2 zile;
c) naşterea unui copil - 5 zile + 10 zile dacă a urmat un curs de puericultură;
d) decesul soţului, copilului, părinţilor, socrilor - 3 zile;
e) decesul bunicilor, fraţilor, surorilor - 1 zi;
f) donatorii de sânge - conform legii;
g) la schimbarea locului de muncă în cadrul aceleiaşi unităţi, cu mutarea domiciliului în altă localitate - 5 zile.
(2) Salariaţii au dreptul la 30 de zile concediu fără plată, acordat o singură dată, pentru pregătirea şi susţinerea lucrării de diplomă în învăţământul superior. Acest concediu se poate acorda şi fracţionat, la cererea salariatului.
(3) Pentru rezolvarea unor situaţii personale, salariaţii au dreptul la concedii fără plată.
ART. 62
(1) În afara concediului legal plătit pentru îngrijirea copiilor în vârstă de până la doi ani, salariata mamă poate beneficia de încă un an concediu fără plată.
(2) Pe perioada în care salariata se află în concediul prevăzut la alin. 1, nu i se va putea desface contractul de muncă, iar în postul său nu vor putea fi angajate alte persoane, decât cu contract de muncă pe durată determinată.
ART. 63
(1) La nivelul unităţii, din fondul pentru cheltuieli sociale constituit conform prevederilor legale, vor fi suportate cheltuielile pentru reducerea costului biletelor de tratament şi odihnă recuperatorie în staţiunile balneoclimaterice, în care este inclus şi transportul pe calea ferată (tren personal, clasa a II-a).
(2) În limita acestor fonduri, unitatea va suporta cotă-parte din costul biletelor pentru salariaţi şi membrii lor de familie, în raport cu salariul de bază şi în funcţie de sezon, potrivit prevederilor cuprinse în anexa nr. 2, cu condiţia ca biletele să fie procurate cu acordul organizaţiilor sindicale şi să prevadă efectuarea sejurului într-o unitate aparţinând sistemului sindical, ministerelor sau unităţilor în cauză.
(3) Pentru alte situaţii decât cele prevăzute în alineatul precedent, unitatea va suporta cheltuielile pentru toate biletele procurate cu acordul sindicatului ori dacă, în cazul biletelor de tratament, există recomandarea expresă a medicului pentru o anumită staţiune care nu aparţine sistemului sindical, ministerelor sau unităţii în cauză.
(4) Costul biletelor de tratament se suportă în conformitate cu prevederile legislaţiei în materia asigurărilor de sănătate.
ART. 64
Beneficiarii biletelor de tratament balnear şi de odihnă din instituţiile publice vor suporta o contribuţie bănească diferenţiată în funcţie de salariul de bază şi de sezon, contribuţie calculată conform legii.
ART. 65
Contravaloarea biletelor acordate salariaţilor trimişi în staţiuni pentru recuperare în urma unor accidente de muncă şi tratarea unor boli profesionale se suportă în condiţiile
legii, angajatorul efectuând, la nevoie, cheltuieli în avans în acest scop, urmând să le recupereze de la asigurător potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
ART. 66
(1) În cazul în care salariata se află în concediu de maternitate, unitatea va compensa, pe o anumită perioadă, diferenţa dintre salariul de bază individual avut şi indemnizaţia legală la care are dreptul.
(2) Perioada pe durata căreia să acordă compensarea va fi stabilită prin contractele colective de muncă la nivel de unitate, dar nu mai puţin de 6 săptămâni.
(3) Diferenţele de salarii vor fi acordate din fondul de salarii.
ART. 67
În caz de deces al mamei, drepturile ce s-ar fi cuvenit acesteia pentru creşterea copilului până la doi ani se vor acorda tatălui, dacă acesta are copilul în îngrijire.
ART. 68
În cazul decesului mamei, tatăl copilului, la cererea sa, va beneficia de concediul fără plată neutilizat de mamă până la data decesului acesteia, cu drepturile prevăzute la art. 62.
CAP. 6
Contractul individual de muncă
ART. 69
(1) Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
(2) În vederea stabilirii concrete a drepturilor şi obligaţiilor salariaţilor, angajarea se face prin încheierea contractului individual de muncă (CIM)
ART. 70
(1) Încheierea CIM se face pe baza condiţiilor stabilite de lege, cu respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţeanului şi numai pe criteriul aptitudinilor şi competenţei profesionale.
(2) Angajatorul se obligă să aducă la cunoştinţa salariaţilor posturile disponibile şi condiţiile de ocupare a lor.
(3) În cazul în care angajarea se face prin concurs, dacă un salariat şi o persoană din afara unităţii obţin aceleaşi rezultate, salariatul are prioritate la ocuparea postului.
(4) Salariatul căruia i-a încetat calitatea de pensionar de invaliditate, ca urmare a redobândirii capacităţii de muncă, va fi reintegrat, pe cât posibil, în funcţia avută la data pierderii capacităţii de muncă.
(5) Prevederile alin. 1 şi 2 se aplică şi pentru salariaţii instituţiilor bugetare.
ART. 71
(1) Încheierea CIM se va face pe perioadă nedeterminată. Dacă salariatul solicită asistenţă din partea organizaţiei sindicale, aceasta se poate acorda.
(2) Contractele individuale de muncă se pot încheia şi pe durată determinată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
(3) CIM va cuprinde cel puţin clauzele prevăzute în anexa nr. 3.
(4) Contractele individuale de muncă se încheie în scris, câte un exemplar pentru fiecare parte, prin grija celui care angajează.
ART. 72
(1) CIM se poate modifica în ceea ce priveşte felul muncii, locul muncii şi drepturile salariale prin acordul părţilor sau din iniţiativa uneia dintre părţi, în cazurile prevăzute de Codul muncii.
(2) Refuzul salariatului de a accepta o modificare a clauzelor referitoare la felul muncii, locul muncii sau drepturile salariale nu dă dreptul celui care angajează de a proceda la desfacerea unilaterală a CIM pentru acest motiv.
(3) Delegarea şi detaşarea salariaţilor se fac în condiţiile prevăzute de lege, cu drepturile prevăzute în prezentul contract.
ART. 73
Executarea CIM se suspendă în cazurile prevăzute de lege în mod expres, precum şi pe perioada exercitării unei funcţii eligibile remunerate de organizaţia în care salariatul îşi desfăşoară activitatea pe timpul mandatului.
ART. 74
(1) Încetarea CIM poate avea loc - în condiţiile prevăzute de lege - printr-unul din următoarele moduri:
a) de drept;
b) ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea;
c) ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi condiţiile limitative prevăzute de lege.
(2) În cazurile în care unitatea este obligată, potrivit legii, să acorde un preaviz la desfacerea contractului de muncă, durata preavizului va fi de 20 de zile lucrătoare.
(3) În perioada preavizului, salariaţii au dreptul să absenteze patru ore pe zi de la programul unităţii, pentru a-şi căuta un loc de muncă, fără ca aceasta să afecteze salariul şi celelalte drepturi. Orele absentate se pot acorda prin cumul, în condiţiile stabilite de angajator.
ART. 75
(1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o sancţiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
(2) Pentru cercetarea abaterii disciplinare şi propunerea sancţiunii, angajatorul constituie o comisie. Din comisie va face parte fără drept de vot, în calitate de observator, şi un reprezentant al organizaţiei sindicale al cărei membru este salariatul cercetat.
(3) Comisia îl va convoca în scris pe salariatul cercetat, cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte. Convocarea va indica cel puţin motivul, data, ora şi locul întrevederii.
(4) În cadrul cercetării se vor stabili faptele şi urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, precum şi orice date concludente pe baza cărora să se poată stabili existenţa sau inexistenţa vinovăţiei. Ascultarea şi verificarea apărărilor salariatului cercetat sunt obligatorii.
(5) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. (4) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
(6) Activitatea de cercetare a abaterii disciplinare impune stabilirea următoarelor aspecte:
a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită;
b) gradul de vinovăţie a salariatului;
c) consecinţele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
(7) Salariatul are dreptul să cunoască toate actele şi faptele cercetării şi să solicite în apărare probele pe care le consideră necesare.
(8) Comisia propune aplicarea sau neaplicarea unei sancţiuni disciplinare după finalizarea cercetării.
(9) Lucrările comisiei de disciplină se consemnează într-un registru de proceseverbale.
(10) La stabilirea sancţiunii se va ţine seama de cauzele şi gravitatea faptei, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de gradul de vinovăţie a salariatului, de eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
(11) În baza propunerii comisiei de disciplină angajatorul va emite decizia de sancţionare.
ART. 76
(1) CIM nu poate fi desfăcut din iniţiativa celui care angajează, în cazurile în care prin lege sau prin contractul colectiv de muncă au fost prevăzute asemenea interdicţii.
(2) Desfăşurarea activităţii sindicale, precum şi apartenenţa la un sindicat nu pot constitui motive pentru desfacerea CIM din iniţiativa unităţii.
(3) Pe o perioadă de minimum 6 luni de la reluarea activităţii, considerată perioadă de readaptare, salariaţii care au beneficiat de concediu de maternitate şi/sau de concediu legal plătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani nu vor putea fi concediaţi pentru motivul de necorespundere profesională prevăzut de Codul muncii.
ART. 77
(1) Salariatul poate fi concediat pentru motive de necorespundere profesională, cu espectarea procedurii de evaluare prealabilă, stabilită prin prezentul contract colectiv de muncă.
(2) Evaluarea salariatului pentru necorespundere profesională se face de către o comisie numită de către angajator. Din comisie va face parte şi un reprezentant al sindicatului, desemnat de acesta, al cărui membru este salariatul în cauză.
(3) Comisia va convoca salariatul şi îi va comunica acestuia în scris, cu cel puţin 15 zile înainte:
a) data, ora exactă şi locul întrunirii comisiei;
b) modalitatea în care se va desfăşura examinarea.
(4) Examinarea va avea ca obiect activităţile prevăzute în fişa postului salariatului în cauză.
(5) În cazul introducerii de noi tehnologii, examinarea salariatului se va referi la acestea numai în măsura în care salariatul în cauză a făcut obiectul formării profesionale în respectiva materie.
(6) Necorespunderea profesională poate fi susţinută de comisie prin dovezi de îndeplinire necorespunzătoare a sarcinilor profesionale, prin examinare scrisă, orală, practică şi alte probe.
(7) În cazul în care salariatul îşi pierde aptitudinile profesionale din motive medicale, angajatorul îi va asigura, în limitele disponibile, un alt loc de muncă. În situaţia în care nu dispune de astfel de posibilităţi, angajatorul va apela la autoritatea publică locală pentru ocuparea forţei de muncă, în vederea soluţionării.
(8) În cazul în care, în urma examinării, salariatul este considerat necorespunzător profesional de către comisie, acesta are dreptul de a contesta hotărârea comisiei în termen de 10 zile de la comunicare.
(9) Dacă salariatul nu a formulat contestaţia în termenul prevăzut la alin. (8) sau dacă după formularea contestaţiei şi reexaminarea hotărârii comisiei, aceasta este menţinută, angajatorul poate emite şi comunica decizia de desfacere a contractului individual de muncă al salariatului, pentru motive de necorespundere profesională. Decizia astfel emisă va conţine rezultatul cercetării prealabile a salariatului în cauză.
ART. 78
(1) La încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu ţin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensaţie de cel puţin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi.
(2) Prevederile alin. 1 sunt aplicabile atunci când încetarea contractului individual de muncă a intervenit ca urmare a unor motive ce nu ţin de persoana salariatului.
ART. 79
În cazul în care unitatea este pusă în situaţia de a efectua concedieri colective, părţile convin asupra respectării următoarelor principii:
a) angajatorul va pune la dispoziţia sindicatului justificarea tehnico-economică în legătură cu măsurile privind posibilităţile de redistribuire a personalului, modificarea programului de lucru, organizarea de cursuri de calificare, recalificare sau reorientare profesională etc.;
b) justificarea tehnico-economică, împreună cu obiecţiile şi propunerile sindicatului, va fi supusă spre analiză şi avizare consiliului de administraţie sau, după caz, adunării generale;
c) în cazul în care angajatorul intenţionează să efectueze concedieri colective, acesta are obligaţia de a iniţia, în timp util şi în scopul ajungerii la o înţelegere, în condiţiile prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, cu privire cel puţin la:
- metodele şi mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariaţi care vor fi concediaţi;
- atenuarea consecinţelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaţilor concediaţi.
Prin sintagma timp util se înţelege:
- la întreprinderile cu un efectiv sub 100 de salariaţi, cu 15 zile înainte de notificarea prevăzută la art. 71^1 din Codul muncii, cu modificările ulterioare;
- la întreprinderile cu 101 - 250 de salariaţi, cu 20 de zile înainte de notificarea prevăzută la art. 71^1 din Codul muncii, cu modificările ulterioare;
- la întreprinderile cu peste 250 de salariaţi, cu 30 de zile înainte de notificarea prevăzută la art. 71^1 din Codul muncii, cu modificările ulterioare.
ART. 80
(1) În situaţia în care disponibilizările de personal nu pot fi evitate, conducerea unităţii va comunica în scris fiecărui salariat al cărui post urmează a fi desfiinţat dacă i se oferă sau nu un alt loc de muncă ori cuprinderea într-o formă de recalificare profesională în vederea ocupării unui post în aceeaşi unitate.
(2) În cazurile în care salariaţilor nu li se pot oferi alte locuri de muncă ori aceştia refuză locul de muncă oferit sau cuprinderea într-o formă de recalificare, conducerea unităţii le va comunica în scris termenul de preaviz, în condiţiile prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă.
(3) Pentru situaţia în care se efectuează concedieri colective, părţile vor negocia acordarea de compensaţii băneşti cu respectarea prevederilor legale şi/sau ale contractelor colective de muncă aplicabile.
(4) La stabilirea numărului efectiv de salariaţi concediaţi colectiv vor fi luaţi în calcul şi acei salariaţi cărora le-au încetat contractele individuale de muncă din iniţiativa angajatorului, din motive ce nu au legătură cu persoana salariatului, cu condiţia existenţei a cel puţin 5 concedieri de această natură, cu cel puţin 30 de zile înaintea expirării perioadei prevăzute la art. 79 lit. c), din prezentul contract.
ART. 81
(1) La aplicarea efectivă a reducerii de personal, după reducerea posturilor vacante de natura celor desfiinţate, măsurile vor afecta în ordine:
a) CIM ale salariaţilor care cumulează două sau mai multe funcţii, precum şi ale celor care cumulează pensia cu salariul;
b) CIM ale persoanelor care îndeplinesc condiţiile de vârstă standard şi stagiu de cotizare şi nu au cerut pensionarea în condiţiile legii;
c) CIM ale persoanelor care îndeplinesc condiţiile de pensionare la cererea lor.
(2) La luarea măsurii de desfacere a CIM pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului vor fi avute în vedere următoarele criterii minimale:
a) dacă măsura ar putea afecta doi soţi care lucrează în aceeaşi unitate, se desface contractul de muncă al soţului care are venitul cel mai mic, fără ca prin aceasta să se poată desface contractul de muncă al unei persoane care ocupă un post nevizat de reducere;
b) măsura să afecteze, mai întâi, persoanele care nu au copii în întreţinere;
c) măsura să afecteze numai în ultimul rând pe femeile care au în îngrijire copii, bărbaţii văduvi sau divorţaţi care au în îngrijire copii, pe întreţinătorii unici de familie, precum şi pe salariaţii, bărbaţi sau femei, care mai au cel mult 3 ani până la pensionare la cererea lor.
(3) În cazul în care măsura desfacerii CIM ar afecta un salariat care a urmat o formă de calificare sau de perfecţionare a pregătirii profesionale şi a încheiat cu unitatea un act adiţional la contractul de muncă, prin care s-a obligat să presteze o activitate într-o anumită perioadă de timp, administraţia nu-i va putea pretinde acestuia despăgubiri pentru perioada rămasă nelucrată până la împlinirea termenului, dacă măsura desfacerii contractului de muncă nu-i este imputabilă.
(4) În ipoteza în care două sau mai multe persoane salariate sunt în aceeaşi situaţie, disponibilizarea se va face cu consultarea sindicatelor.
ART. 82
(1) Unitatea care îşi extinde sau îşi reia activitatea într-o perioadă de 9 luni de la luarea măsurilor de desfacere a contractului individual de muncă pentru motivele ce nu ţin de persoana salariatului are obligaţia să încunoştinţeze în scris despre aceasta organizaţiile sindicale şi să facă publică măsura.
(2) Salariaţii notificaţi în acest sens au la dispoziţie un termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data primirii comunicării, pentru a-şi manifesta expres consimţământul cu privire la locul de muncă oferit.
CAP. 7
Formarea profesională
ART. 83
(1) Părţile înţeleg:
a) prin termenul de formare profesională - orice procedură prin care o persoană dobândeşte o calificare atestată printr-un certificat sau o diplomă, eliberate conform legii;
b) prin termenul de formare profesională continuă - procedura prin care o persoană, având deja o calificare ori o profesie, dobândeşte noi competenţe cognitive şi funcţionale (deprinderi);
c) prin comitete sectoriale de formare profesională - structuri de dialog social autonom, care dezvoltă, actualizează şi validează calificările din ramura respectivă de activitate.
(2) Formarea profesională şi formarea profesională continuă cuprind şi teme din domeniul relaţiilor de muncă, convenite între sindicate şi angajatori.
(3) Părţile semnatare convin să participe la elaborarea şi utilizarea, pentru ramura lor de activitate, a sistemului de formare şi evaluare bazat pe competenţe, să completeze şi să elaboreze standardele ocupaţionale.
(4) Părţile convin asupra necesităţii şi obligativităţii perfecţionării profesionale a tuturor categoriilor de salariaţi, inclusiv a liderilor sindicali scoşi din producţie, la expirarea mandatului.
(5) Părţile semnatare convin să acorde întregul sprijin solicitat de către CNFPA - ca autoritate naţională a calificărilor - pentru elaborarea sistemului de standarde ocupaţionale, bazat pe competenţe, şi a calificărilor care vor fi validate şi introduse în Registrul naţional al calificărilor. Sistemul va fi utilizat la evaluarea şi certificarea calificării salariaţilor.
(6) Formarea profesională a lucrătorilor se organizează pentru ocupaţii, meserii, specialităţi şi profesii - numite la modul general ocupaţii - cuprinse în "Clasificarea Ocupaţiilor din România" - COR, pe baza "standardelor ocupaţionale" şi a clasificărilor elaborate de comitetele sectoriale.
(7) Părţile convin să acorde întregul sprijin pentru înfiinţarea comitetelor sectoriale pentru formare profesională la nivelul ramurilor, aşa cum acestea sunt stabilite de legislaţia în vigoare.
(8) Părţile convin să acorde sprijin membrilor lor, pentru dezvoltarea activităţii comitetelor sectoriale, precum şi pentru dezvoltarea în sistem de parteneriat, la nivelul ramurilor de activitate, a unor activităţi proprii de formare profesională, inclusiv prin sprijinirea proiectelor destinate atragerii de fonduri necesare.
(9) Pe perioada în care participă la programe de formare profesională finanţate de către angajatori, lucrătorii primesc drepturile stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile, pentru program normal de lucru.
(10) Planul de formare profesională convenit între părţi face parte din CCM aplicabil.
ART. 84
(1) La încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unităţi, pentru partea privind formarea profesională se va ţine seama cel puţin de următoarele:
a) identificarea posturilor pentru care este necesară formarea profesională, a căilor de realizare; adoptarea programului anual şi controlul aplicării acestuia se vor face de comun acord de către sindicat şi angajator; cheltuielile pentru activitatea de formare profesională a salariaţilor se suportă de către unităţi;
b) sindicatul va participa, prin împuterniciţii săi, la orice formă de examinare organizată în vederea absolvirii unui curs de formare profesională în cadrul unităţii;
c) în cazul în care unitatea urmează să-şi schimbe parţial sau total profilul de activitate, aceasta va informa şi va consulta sindicatul cu cel puţin 2 luni înainte de aplicarea măsurii şi va oferi propriilor salariaţi posibilitatea de a se califica sau recalifica înainte de a apela la angajări de forţă de muncă din afară;
d) în cazul în care un salariat identifică un curs de formare profesională pe care ar dori să-l urmeze, organizat de un terţ, angajatorul va analiza cererea împreună cu sindicatul, rămânând la aprecierea angajatorului dacă şi în ce condiţii va suporta contravaloarea cursului;
e) salariaţii care au încheiat acte adiţionale la contractul individual de muncă şi au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile, cu scoaterea integrală din activitate, dacă părăsesc unitatea din motive imputabile lor înainte de împlinirea unui termen de 3 ani de la data absolvirii cursurilor, sunt obligaţi să suporte cheltuielile ocazionate de aceasta, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 81 alin. 3, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă.
(2) Programele adoptate conform alin. 1 vor fi aduse la cunoştinţa tuturor salariaţilor în termen de 3 zile de la adoptare, prin afişare în interiorul unităţii, în locuri adecvate şi uşor accesibile pentru angajaţi.
(3) La stabilirea programelor de formare profesională, angajatorii şi sindicatele vor adopta măsurile necesare pentru încurajarea şi înlesnirea participării femeilor la acestea.
CAP. 8
Alte prevederi privind drepturile şi obligaţiile părţilor
ART. 85
(1) Cu privire la medierea conflictelor de muncă prevăzute de Legea nr. 168/1999, dacă părţile convin printr-un proces-verbal semnat să înceapă medierea, în termen de 48 de ore, fiecare parte va propune o listă de candidaţi din lista de mediatori numiţi de ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei la nivelul judeţului unde are sediul unitatea în care s-a declanşat conflictul de interese.
(2) În situaţia în care după prima întâlnire nu vor reuşi să stabilească un mediator de comun acord, procedura de mediere încetează, trecându-se la următoarea etapă prevăzută de lege.
(3) În cazul în care s-a numit un mediator de comun acord, etapele medierii vor fi următoarele:
a) părţile implicate sunt obligate ca în termen de 48 de ore de la numirea mediatorului să pună la dispoziţia acestuia datele necesare; dacă mediatorul are nelămuriri, acesta poate cere părţilor, în maximum 72 de ore de la primirea actelor, relaţii scrise cu privire la revendicările formulate, la actele depuse sau întocmite în timpul concilierii, precum şi la rezultatele acesteia;
b) în maximum 8 zile de la numire, mediatorul este obligat să convoace ambele părţi implicate; părţile implicate vor avea un număr egal de reprezentanţi la mediere, de regulă acelaşi număr ca şi la conciliere, şi aceleaşi persoane, dacă este posibil;
c) la fiecare întâlnire se va încheia un proces-verbal care va fi semnat de mediator şi de părţile aflate în conflict;
d) medierea nu poate dura mai mult de 30 de zile de la data la care mediatorul a fost numit şi a acceptat medierea; în caz contrar, medierea încetează şi se trece la următoarea etapă legală de soluţionare a conflictului.
ART. 86
(1) Consiliul de administraţie şi/sau organele asimilate acestuia are/au obligaţia de a invita reprezentanţii sindicatului să participe la şedinţele sale, în condiţiile prevăzute de lege. Participarea se face cu statut de observator, cu drept de opinie, dar fără drept de vot.
(2) Încunoştinţarea reprezentanţilor sindicali se va face cu cel puţin 72 de ore înainte de şedinţă. Reprezentanţilor sindicali li se va comunica ordinea de zi şi li se va asigura accesul la documentele privind problemele profesionale, economice, sociale sau culturale puse în discuţie.
ART. 87
(1) Pentru fundamentarea acţiunilor prevăzute la art. 30 din Legea nr. 54/2003 angajatorul va pune la dispoziţia sindicatelor ori va asigura acestora accesul la informaţiile şi documentele necesare, reprezentanţii sindicali având obligaţia de a păstra confidenţialitatea datelor ce le-au fost transmise cu acest caracter.
(2) Angajatorii şi sindicatele îşi vor comunica reciproc şi în timp util hotărârile privind toate problemele importante în domeniul relaţiilor de muncă.
ART. 88
(1) Reprezentanţii aleşi ai organizaţiilor sindicale cu personalitate juridică, care lucrează nemijlocit în unitate în calitate de salariaţi, au dreptul la reducerea programului lunar de lucru cu până la 5 zile plătite pentru activităţi sindicale, fără a li se diminua drepturile salariale care li s-ar fi cuvenit în condiţii normale.
(2) Numărul celor care pot beneficia de prevederile alin. 1, precum şi numărul de zile cumulate pe an se stabilesc prin contractul colectiv de muncă aplicabil.
ART. 89
(1) Unităţile vor asigura în incinta lor, gratuit, pentru activitatea sindicatelor, spaţiul şi mobilierul necesare, precum şi acces la echipamentul de birotică al unităţii (fax, copiator şi altele cu caracter administrativ); prin contractele colective de muncă se vor stabili condiţiile de acces la utilizarea acestora.
(2) Baza materială cu destinaţie cultural-sportivă, proprietatea unităţilor ori proprietatea sindicatelor din unităţile respective, va putea fi folosită, fără plată, pentru acţiuni organizate de sindicate sau patronat, în condiţiile prevăzute în contractul colectiv de muncă.
ART. 90
(1) În fiecare an calendaristic, confederaţiile sindicale semnatare vor asigura pregătirea pentru acţiuni sindicale şi relaţii de muncă a unui număr de cel mult 9.500 de membri de sindicat din toate ramurile, pe durate de până la 15 zile.
(2) Patronatul va permite salariaţilor să urmeze cursurile de pregătire prevăzute la alin. 1, în condiţiile stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la celelalte niveluri.
(3) Modalităţile de încadrare în numărul prevăzut la alin. 1 se stabilesc de către părţile semnatare, prin comisia paritară.
ART. 91
(1) În aplicarea prevederilor art. 24 din Legea nr. 54/2003 - Legea sindicatelor, la cererea organizaţiilor sindicale, angajatorii vor reţine şi vor vira sindicatului cotizaţia de sindicat pe statele lunare de plată. Concomitent se va efectua şi deducerea fiscală a cotizaţiei din venitul lunar al membrului de sindicat, conform prevederilor legale.
(2) Reţinerea şi deducerea fiscală a cotizaţiei se fac pe baza cererii organizaţiei sindicale, la care se ataşează lista membrilor de sindicat şi semnătura acestora de acceptare a reţinerii. Lista se înaintează angajatorului la începutul fiecărui an de către sindicat şi va fi actualizată ori de câte ori este nevoie, de către acesta.
ART. 92
(1) Angajatorii nu vor angaja salariaţi permanenţi, temporari sau cu program parţial, în perioada declanşării sau desfăşurării conflictelor colective de muncă, pe locurile de muncă ale salariaţilor aflaţi în conflict.
(2) În situaţia declanşării unor conflicte de muncă, inclusiv a grevei, potrivit legii, sindicatele şi conducerea unităţii au obligaţia ca pe durata acestora să protejeze patrimoniul unităţii şi să asigure funcţionarea neîntreruptă a utilajelor şi instalaţiilor tehnologice, a căror oprire ar putea constitui un pericol pentru viaţa sau sănătatea oamenilor ori ar putea cauza pagube.
ART. 93
Angajatorii se obligă ca în contractele de asociere cu parteneri străini, pentru activităţi pe teritoriul României, să prevadă o clauză prin care partea străină se obligă să respecte drepturile prevăzute în contractele colective de muncă.
ART. 94
În situaţia în care angajatorii încheie contracte cu parteneri străini, potrivit cărora salariaţii din societatea comercială sau din regia autonomă vor executa unele lucrări în străinătate, condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi celelalte drepturi şi obligaţii ale acestor salariaţi vor fi stabilite prin negocieri colective, care se vor desfăşura în condiţiile prevăzute de lege şi cu respectarea clauzelor cuprinse în contractul încheiat cu partenerul extern, negocieri colective ce devin anexă la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
ART. 95
Confederaţiile sindicale semnatare recunosc dreptul angajatorilor de a stabili, în condiţiile legii, răspunderea disciplinară sau patrimonială a salariaţilor care se fac vinovaţi de încălcarea normelor de disciplină a muncii sau care aduc prejudicii unităţii.
ART. 96
(1) Părţile convin să facă eforturi în vederea promovării unui climat normal de muncă în unităţi, cu respectarea prevederilor legii, ale contractelor colective de muncă, ale regulamentului intern, precum şi a drepturilor şi intereselor salariaţilor şi membrilor de sindicat.
(2) Pentru crearea şi menţinerea unui mediu de lucru care să încurajeze respectarea demnităţii fiecărei persoane, prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate vor fi stabilite proceduri de soluţionare pe cale amiabilă a plângerilor individuale ale salariaţilor, inclusiv a celor privind cazurile de violenţă sau hărţuire sexuală, în completarea celor prevăzute de lege.
(3) Definiţia hărţuirii sexuale este cea reglementată de lege.
(4) Plângerile salariaţilor în justiţie nu pot constitui motiv de desfacere a contractului individual de muncă.
(5) În situaţiile în care apar divergenţe în legătură cu executarea prevederilor contractelor colective, unităţile şi sindicatele vor încerca soluţionarea acestora mai întâi în comisiile paritare la nivel de unitate, iar pentru rezolvarea problemelor rămase în divergenţă se vor putea adresa comisiei paritare la nivel de ramură.
ART. 97
(1) În contractele colective de muncă la nivel de unităţi se vor prevedea cheltuieli cu caracter social, precum:
a) suportarea cheltuielilor prevăzute de art. 63;
b) construirea, amenajarea şi întreţinerea de creşe şi grădiniţe pentru copiii salariaţilor, precum şi de cantine-bufet pentru salariaţi;
c) construirea, amenajarea şi întreţinerea de oficii şi grupuri sanitare la locurile de muncă, la capacitate corespunzătoare, cu dotare specifică, cel puţin la nivelul prevăzut de normele generale de sănătate şi securitate în muncă;
d) construirea de locuinţe;
e) aniversări, sărbători religioase, zile dedicate copilului şi femeii.
(2) Costul acestor acţiuni se suportă din fondul social constituit potrivit legii.
(3) Utilizarea fondului social pentru destinaţiile prevăzute la alin. 1 se face de către administraţie, cu consultarea sindicatelor.
(4) Fondurile neutilizate într-un an se reportează pentru anul următor.
CAP. 9
Dispoziţii finale
ART. 98
(1) În aplicarea prevederilor art. 11 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă, unităţile vor prevedea în bugetele de venituri şi cheltuieli sumele necesare contribuţiilor pentru constituirea fondurilor destinate activităţilor în domeniul pregătirii, negocierii şi aplicării contractelor colective de muncă, la toate nivelurile.
(2) Sumele prevăzute conform alin. 1 se vor calcula luând ca bază suma de 1 leu/salariat/an, raportate la numărul mediu de salariaţi din anul precedent.
(3) Sumele constituite conform alin. 1 şi 2 vor fi distribuite astfel:
a) 1/3 din suma totală se reţine ca fond destinat negocierii contractului colectiv de muncă la nivelul unităţii;
b) 1/3 din suma totală se virează de contribuabil la federaţia patronală reprezentativă de ramură care a negociat contractul colectiv pentru ramura din care face parte unitatea;
lista ramurilor este prezentată în anexa nr. 4; din suma astfel constituită, federaţiile patronale vor vira 50% în contul federaţiilor sindicale reprezentative semnatare ale contractelor colective de ramură; semnatarii contractului colectiv de muncă pe ramură pot conveni ca, pe viitor, contribuţia unităţilor de 1/3, prevăzută mai sus, să fie virată într-un cont colector şi distribuită 50% pentru partea patronală şi 50% pentru partea sindicală, pe baza unui protocol semnat de ambele părţi;
c) 1/3 din suma totală se virează de unitate în contul colector "Fondul de negociere a Contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional", deschis la Banca ABN-AMRO BANK ROMÂNIA - S.A., cu nr. RO61ABNA4100264100090820, pentru negocierile colective la nivel naţional, care va fi destinat astfel:
- 50% pentru partea sindicală reprezentativă la nivel naţional, semnatară a Contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional;
- 50% pentru partea patronală reprezentativă la nivel naţional, semnatară a Contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional;
d) fondul destinat părţilor semnatare, conform lit. c), va fi repartizat fiecărei confederaţii reprezentative la nivel naţional, semnatare a Contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional, în raport cu volumul implicării în negocierile colective, cu numărul de salariaţi pe ramură, negociat în cadrul fiecăreia, aşa cum va fi stabilit de către fiecare parte pe bază de protocol;
e) mecanismele de distribuţie a fondurilor de către bancă vor fi stabilite de comisia paritară;
f) fondurile destinate negocierilor colective se vor constitui şi vira în termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României a prezentului contract colectiv de muncă.
(4) Unităţile economice care negociază şi semnează contracte colective de muncă, dar nu sunt afiliate unor structuri patronale reprezentative de ramură, vor constitui fondurile destinate negocierilor colective conform prevederilor de la alin. 1, 2 şi 3 şi le vor vira către federaţia patronală semnatară a contractului colectiv de muncă la nivel de ramură care a stat la baza negocierii propriului contract colectiv de muncă şi către contul naţional, conform alin. 3 lit. c).
(5) În cazul în care, potrivit legii, se negociază şi se încheie contracte colective de muncă la nivelul unor grupuri de unităţi, cheltuielile ocazionate cu aceste negocieri se vor suporta din fondurile constituite la nivelul unităţilor din grupul respectiv.
(6) Fondurile destinate negocierilor colective la unităţile bugetare se vor constitui la nivelul fiecărei unităţi care încheie contract colectiv de muncă, cu respectarea prevederilor alin. 3.
(7) Fondurile destinate negocierilor colective vor fi colectate într-un cont distinct.
Patronatele şi sindicatele vor urmări şi sprijini constituirea, defalcarea şi virarea pe destinaţii a fondurilor destinate negocierii contractelor colective de muncă.
(8) Patronatele şi sindicatele vor gestiona şi utiliza fondurile destinate negocierilor colective, constituite în baza prevederilor prezentului articol, în conformitate cu prevederile legale, pe baza unor programe de acţiuni aprobate de organele proprii de conducere şi pe răspunderea fiecăruia.
(9) În aplicarea dispoziţiilor acestui articol, în contabilitatea agenţilor economici vor fi respectate prevederile metodologice comunicate de Ministerul Finanţelor Publice, conform anexei nr. 5.
(10) Contractele colective de muncă la toate nivelurile vor cuprinde prevederile acestui articol.
ART. 99
Angajatorii recunosc dreptul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale de a verifica la locul de muncă modul în care sunt respectate drepturile salariaţilor prevăzute în contractul colectiv de muncă.
ART. 100
(1) Ramurile de activitate pentru care se vor încheia contracte colective de muncă sunt cele prevăzute în anexa nr. 4.
(2) Drepturile prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă sunt considerate minime, de la nivelul cărora începe negocierea contractelor colective de muncă la celelalte niveluri, cu excepţia celor care sunt stabilite în cuantum fix sau maxim.
(3) În situaţiile în care nu se încheie contracte colective de muncă pe ramură sau grupuri de unităţi, prevederile prezentului contract colectiv de muncă la nivel naţional sunt considerate niveluri minime, în conformitate cu prevederile art. 3, de la care începe negocierea contractelor colective de muncă la nivel de unităţi.
(4) Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi.
ART. 101
Drepturile prevăzute în contractele individuale de muncă nu pot fi sub nivelul celor stabilite prin contractele colective de muncă.
ART. 102
Prevederile contractelor individuale de muncă existente la data intrării în vigoare a contractelor colective de muncă vor fi puse de acord cu prevederile acestora din urmă.
ART. 103
În contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate de către sindicate în numele salariaţilor, părţile contractante vor conveni, printr-o clauză expresă, ca salariaţii asupra cărora se întind efectele contractului colectiv de muncă negociat, alţii decât membrii de sindicat, să plătească o contribuţie pentru desfăşurarea negocierilor colective, care să nu fie mai mică de 0,6% din salariu, dar care să nu depăşească valoarea contribuţiei sindicale. Această contribuţie urmează a forma un fond separat utilizat exclusiv pentru pregătirea şi desfăşurarea negocierilor colective.
ART. 104
(1) Angajatorul şi sindicatele se vor informa reciproc, în situaţia în care deţin informaţii, în legătură cu modificările ce urmează să se producă în forma de proprietate a unităţii, cu consecinţele previzibile asupra salariaţilor şi cu măsurile ce se au în vedere pentru limitarea efectelor disponibilizărilor de personal determinate de aceste modificări.
(2) Ambele părţi vor susţine participarea asociaţiilor de salariaţi la privatizarea unităţilor în condiţiile de preferinţă prevăzute în lege.
(3) În toate situaţiile de reorganizare sau, după caz, de privatizare a unităţilor, drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul contract colectiv de muncă se transmit noilor subiecte de drept rezultate din aceste operaţiuni juridice.
ART. 105
Împuterniciţii organelor de conducere a organizaţiilor patronale, precum şi ai confederaţiilor sindicale semnatare vor verifica, la sesizarea uneia dintre părţi, modul în care sunt respectate drepturile salariaţilor prevăzute în contractul colectiv de muncă;
angajatorii vor asigura intrarea acestora în unitate, în conformitate cu regulamentul intern, şi protecţia în unitate, pe durata verificării, cu respectarea normativelor în vigoare.
ART. 106
Regulamentul intern se întocmeşte de către angajator împreună cu sindicatele, conform legii.
ART. 107
Părţile semnatare sunt de acord ca prevederile referitoare la sănătate şi securitate în muncă, salarizare, formare profesională, anexa nr. 2 şi anexa nr. 4, fără ca această enumerare să fie limitativă, să se renegocieze anual, dar nu mai târziu de luna octombrie a fiecărui an de valabilitate a prezentului contract colectiv de muncă.
ART. 108
Prezentul contract colectiv de muncă a fost semnat astăzi, 20.12.2006, la Bucureşti, şi produce efecte începând cu data înregistrării lui de către una dintre părţi, în condiţiile prevăzute de art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, republicată, şi va fi adus la cunoştinţa salariaţilor prin afişarea în unităţi, în locurile convenite cu organizaţiile sindicale.

PĂRŢILE SEMNATARE

Organizaţiile patronale:

Confederaţia Patronală din Industria
României - CONPIROM
Confederaţia Naţională a Patronatului Român - C.N.P.R.
Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii - C.N.I.P.M.M.R.
Uniunea Generală a Industriaşilor din România - U.G.I.R.
Uniunea Generală a Industriaşilor din România - U.G.I.R. 1903
Consiliul Naţional al Patronilor din România - Co.N.P.R.
Patronatul Naţional Român - P.N.R.
Federaţia "Patronatul Român" - P.R.
Asociaţia Română a Antreprenorilor de Construcţii - A.R.A.C.O.
Confederaţia Patronală a Industriei, Serviciilor şi Comerţului - C.P.I.S.C.
Uniunea Naţională a Patronatelor cu Capital Privat din România - U.N.P.C.P.R.

Instituţiile bugetare:

Ministerul Sănătăţii Publice
Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Ministerul Culturii şi Cultelor

Organizaţiile sindicale:

C.N.S.L.R. FRĂŢIA
C.N.S. "Cartel ALFA"
Blocul Naţional Sindical - B.N.S.
Confederaţia Sindicatelor Democratice - C.S.D.R.
Confederaţia Sindicală Naţională "Meridian"

Sursa: www.mmuncii - site oficial al Ministerului Muncii